Ziua „R – Zero Waste Home”

25 august 2017

1. R de la REFUZĂ la ceea ce nu ai nevoie

 

Deșeurile casnice sunt printre cele mai grele deșeuri de ținut sub control. În cartea lui Bea Johnson, „Zero Waste Home” găsim primii și cei mai importanți cinci pași pe care trebuie să îi urmeze o persoană pentru a renunța la deșeurile de acasă într-un mod foarte simplu: „Refuse (Refuză), „Reduce (Redu), „Reuse (Reutilizează), „Recycle (Reciclează), „Rot(Transformă în îngrășământ). Așadar, vom transforma umătoarele cinci zile de sâmbătă în Ziua „R – Zero Waste Home”, iar astăzi vă prezentăm prima parte: R de la REFUZĂ la ceea ce nu ai nevoie. Cartea se găsește în Biblioteca S.T.U.P. și poate fi împrumutată oricând și oricui este interesat să afle despre cum își poate simplifica un om viața devenind mai sănătos prin eliminarea substanțelor toxice din viața lui, dar și cum poate adopta un comportament sănătos pentru propriul buzunar și propria economie.

Reducerea consumului reprezintă aspectul principal pentru ceea ce noi numim reducerea deșeurilor prin faptul că dacă nu vom avea lucruri în plus, atunci concluzia firească este că nu vom avea ce să aruncăm, deci am redus nivelul deșeurilor prin reducerea consumului.Desigur, acest aspect este unul aproape fictiv, deoarece în societatea contemporană achiziționăm „chestii” din momentul în care facem primul pas în afara locuinței: găsim un anunț pe mânerul ușii sau cutia poștală umplută de pliante. Oriunde ne-am afla vedem că primim o mulțime de lucruri neimportante: la locul de muncă primim cărți de vizită; la evenimente primim niște pungi drăguțe în care găsim un stilou și ne gândim că este drăguț, deși acasă mai avem încă vreo trei la fel; cumpărăm de la magazin o sticlă de vin și, bineînțeles că pe lângă sticlă primim bonul și o pungă de ambalat; agățate de ștergătoarele mașinii, găsim câteva reclame. Odată ajunși acasă, verificăm din nou cutia poștală și observăm că este plină de pliante.

Primul articol din seria Ziua „R – Zero Waste Home” vine cu câteva soluții indirecte de a învăța cum să reducem nivelul deșeurilor prin reducerea nivelului de consum pornind de la a învăța să refuzăm ceea ce nu ne este de folos acasă. Fiecare mic accept de a lua sau de a crea un lucru trimite la mai mult de atât. Cu alte cuvinte, aceste practici încurajează formarea deșeurilor.În momentul în care lăsăm un chelner să ne umple paharul cu apă deși nu mai bem sau să ne aducă un pai chiar dacă nu îl folosim, printr-o „traducere” spunem de fapt că apa nu este importantă și că ar trebui făcute mai multe paie. Atunci când acceptăm un flyer publicitar un copac este tăiat pentru crearea altor flyere.

Într-o societate bazată pe consum, să refuzi „oportunitățile” atât de abundente înseamnă de fapt:
1. Refuzarea plasticului de unică folosință: deși găsim disponibile peste tot pungi de plastic, pahare, sticle, capace sau tacâmuri procesul industrial de creare și reciclare este unul toxic și periculos în care se folosesc chimicale care în cele din urmă vor ajunge în corpurile noastre. Aceste produse sunt sursa poluării mărilor și oceanelor, orașelor, parcurilor, pădurilor deoarece nu sunt biodegradabile și nu se pot recicla 100%.
2. Refuzarea mostrelor gratuite din camerele de hotel, de la petreceri, de la conferințe/ evenimente/ festivaluri deoarece acestea conțin în mare măsură plastic, fapt pentru care sunt atât de „ieftine”. Orice producție de plastic vine împreună cu o urmă de carbon, asociată bineînțeles cu costuri pe măsură. Să refuzi aceste mostre necesită o voință puternică, dar se poate (lucru dovedit în cartea lui Bea Johnson, „Zero Waste Home” ).
3. Refuzarea corespondenței nesolicitate/ nedorite: deși majoritatea oamenilor „transferă” corespondența nedorită direct la reciclat, această acțiune nu este chiar atât de simplă precum pare prin simplul fapt că susține trimiterea altor 100 de bilioane de piese în următorul an. Corespondența nedorită contribuie la defrișarea și utilizarea unor resurse semnificative pentru planetă.
4. Refuzarea practicilor nerezistente: ambalajele chipsurilor și snacksurilor, bonurile de cumpărături și cărțile de vizită se numără printre „tradițiile” care nu vor fi consultate aproape niciodată și cumpărarea excesivă a lucrurilor împachetate nu fac decât să contribuie la aruncarea lor în natură.

Consumatorii pot schimba procesele costisitoare și risipitoare dacă le aduc la cunoștință fabricanților și comercianților astfel de aspecte. De exemplu, refuzarea colectivă a bonurilor îi va determina pe fabricanți și comercianți să găsească o soluție alternativă , care nu va fi printată (trimisă prin e-mail, de exemplu).

Primul R din listă a fost despre cum poți să reduci nivelul deșeurilor de care nu ai nevoie. Să refuzi înseamnă să spui NU și știm cât de dificil este să faci acest lucru în societatea în care trăim, dar dacă aducem și un argument, atunci refuzul nostru poate aduce și o nuanță de politețe.

Refuzul nu vizează să ne facă să ne simțim inadecvați în societate, ci are intenția să ne facă să reflectăm asupra unor aspecte, având puterea să schimbe o întreagă comunitate. Un singur refuz nu are cum să facă să dispară toate deșeurile, dar creează alternative. Începând de astăzi, să facem primul pas împreună: să refuzăm ceea ce nu ne este de folos și care urmează să fie aruncat în primul coș întâlnit!

 

Scris de Anca-Georgiana ZAHARIA, Specialist PR,
Asociaţia S.T.U.P. (Social Trading Urban Place)

Acest articol a fost publicat în Reciclare ulei. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *