Meath the truth (în traducere Adevărul despre carne) este un film documentar ce a a apărut în Țările de Jos, mai exact în Olanda, în decembrie 2007. El are ca temă schimbările climatice și poluarea, fiind diferit față de cele apărute anterior prin informațiile pe care le aduce. Astfel, cele realizate înainte sunt mult mai generale, își propun să caracterizeze fenomenul poluării, încercând să evidențieze consecințele pe care aceasta le are, atît asupra noastră ca indivizi, cît și asupra mediului înconjurător. Meat the truth, în schimb, se concentrează în jurul unei cauze a emisiilor de gaze cu efect de seră mai puțin cunoscute publicului larg și anume creșterea și exploatarea animalelor destinate consumului de carne.
Documentarul, ce ține aproximativ o oră și un sfert, este bine realizat și documentat, informația fiind des exemplificată și demonstrată prin mărturii ale oamenilor de știință, experimente științifice și prin interviuri cu diferite persoane care au lucrat în industrie și care zugrăvesc cu minuțiozitate experiențele trăite. Este vorba despre Howard Lyman, un fost fermier din Montana, ce a deținut o fermă de familie și care a crescut vite timp de 45 de ani. Howard își descrie fosta ocupație ca pe o tiranie pe care a săvîrșit-o asupra animalelor, recunoscând-o deschis prin exemplificarea practicilor la care erau supuse vitele ( spre exemplu, marcarea lor cu ajutorul fierului încins). Concepția despre viață, și muncă i s-au schimbat radical în 1979, când a rămas paralizat de la brâu în jos din cauza unei tumori la măduva spinării, provocată cel mai probabil de muncă și de stilul de viață. Acel moment a fost clipa în care, el a devenit conștient de greșelile pe care le făcea, atît animalelor, cît și mediului, dându-și seama că „făcea parte din problemă și nu din soluție”. Începuse să observe schimbările din natură : copacii tăiați, păsările murind, soarele din ce în ce mai torid și hotărâse să-și schimbe viața. Devenise vegan și renunțase la fermă.
Structura filmului este imprevizilă, însă îi conferă un grad de atractivitate mai mare. Privitorul este îmbiat și îi sunt menținute atenția și concentrarea vii prin mijloace inedite. Secvențele sunt grupate și mixate în animații, mărturii, interviuri și prezentări. Deși, adevărul filmului este unul crud aș putea spune dacă ne referim la animale, acele părticele de animații aduc un plus de umor, atenuând dispozițiile de furie și milă induse de imaginile din fermele industriale.
Apar în documentar și o serie de personaje și cunoscuți din lumea filmului, sau a cinematografiei. Dintre acestea, îi voi enumera pe : Pamela Anderson, Elain Hendrix, Megan Blake, James Cromwell. Plasarea interviurilor cu aceștia spre finalul filmului nu este întâmplătoare, fiind vedete, ele îndeamnă la identificare. Iar cu cât părerile lor sunt expuse mai spre sfârșitul filmului, cu atât mai mult vor îndemna spre reflecție.
Filmul este realizat de către cei de la Fundația Nicolaas G. Pierson din Amsterdan, un mic birou de cercetare a Partidului Animalelor. Ei militează pentru educația ecologică, pentru protecția și drepturile animalelor. În aceeași, măsură ei susțin o societate sustenabilă prin propunerea de alternative sănătoase de consum și energie. Fundația Nicolaas G. Pierson funcționează ca un intermediar între știință, societate și politică, aducând contribuții în ceea ce privește discursurile sociale prin publicarea de documentare, articole și rapoarte privitoare la chestiuni de mediu, alimentație și poluare.
În prim-planul filmului-documentar se află Marianne Thieme, ea este cea care joacă și rolul reporterului. Aceasta este un om politic olandez, liderul Partidului Animalelor, o activistă în chestiunile de sănătate, protecție și drepturi ale animalelor.
În opinia mea, filmul este unul dintre cele mai bune din categoria poluare și schimbări de mediu. Mi s-a părut interesantă abordarea temei, mai ales în contextul în care, nu este prea cunoscut faptul că creșterea animalelor și în special, cea a vitelor este responsabilă de emisia a 18% din gazele cu efect de seră de pe planetă, în raport cu procentul de 13% cât produc laolată transporturile aeriene, rutiere și cele acvatice. În general, se consideră că transporturile sunt responsabile de emisiile de gaze. În aceeași măsură, mi se pare un plus, faptul că se aduce în discuție și rolul pe care alimentația sănătoasă și echilibrată o are în viața noastră. Este un documentar pe care îl recomand cu căldură oricui. Mi se pare foarte important să cunoaștem efectele acțiunilor noastre. Protejarea mediului înconjurător este o datorie a fiecăruia pentru că fiecare dintre noi viețuim în acesta. Bunăstarea noastră ca oameni și ca specie depinde întru totul de grija şi gestionarea adecvată a resurselor pământului.
Scris de Oana-Iuliana Ungureanu,
Voluntar S.T.U.P. (Social Trading Urban Place)
