Săptămâna aceasta am celebrat trei zile importante pentru mediu și natură. Pe 20 Martie a fost Ziua Internațională a Vrabiei, pe 21 Martie Ziua Internațională a Pădurilor, iar pe 22 Martie Ziua Mondială a Apei.
Sărbătoarea dedicată vrăbiilor a fost declarată de Nature Forever Society – ONG din India care pledează pentru conservarea habitatului vrăbiilor și pentru protejarea biodiversității faunei sau a florei. Organizația a derulat de-a lungul timpului (mai exact din 2006) o serie de programe tematice menite să sublinieze importanța păsărilor și nevoia de a fi protejate și ocrotite. În acest sens, măsurile luate au încercat atât conștientizarea, cât și implicarea propriu-zisă a cetățenilor din Mumbai prin transformarea lor în ambasadori ai cauzei meniți să îi informeze la rândul lor pe cei din jur. Astfel, s-a început cu inițiativa declarată de a transforma ziua de 20 Martie în Ziua Internațională Vrabiei, ințiativă care a și reușit, fiind adoptată și devenită populară și sărbătorită în peste 50 de țări din întreaga lume. Ba chiar a fost lansat și un site dedicat sărbătoriților Zilei (https://www.worldsparrowday.org/) și care conține colecții de fotografii și informații despre cele 22 de specii de vrăbii întâlnite în întreaga lume.
Sursă foto: dozadebine.ro
La noi în țară și în Europa, Ziua Internațională a Vrabiei a început să fie celebrată cu câțiva ani în urmă ca urmare a dezvoltării agriculturii și a aplicării tot mai intense a substanțelor chimice pentru combaterea dăunătorilor – factori care au dus la un declin al populațiilor de vrăbii. Se estimează că în ultimii ani în Marea Britanie numărul de vrăbii a scăzut la 47% în mediul rural și 60% în zonele urbane și suburbane. Și se pare că situația este aceeași și în România conform unui raport al Monitorizării Păsărilor Comune din România. Astfel, micile înaripate sunt victimele colaterale ale defrișărilor acute sau ale extinderilor urbane care duc la pierderea habitatului natural, al poluării chimice sau fonice care afectează creșterea puilor, determinând mortalitatea lor.
Ce putem face noi pentru a le spori confortul? Păi, se fac mai multe recomandări și vin din partea programului de Grădini și Școli Prietenoase cu Natura (despre care puteți afla mai multe aici – https://www.sor.ro/Gradini-si-Scoli-Prietenoase-cu-Natura):
- amplasarea mai multor cuiburi artificiale care să îndemne păsările la așezare și dezvoltare ;
- hrănirea păsărilor pe timp de iarnă și nefolosirea pesticidelor în grădină;
- creșterea responsabilă a pisicilor – trebuie bine supravegheate, oprindu-le accesul în locurile în care vrăbiile locuiesc sau își cresc puii.
Ziua Internațională a Pădurilor se sărbătorește anual pe 21 Martie. A fost o inițiativă ONU din 2012 prin care s-a propus creașterea gradului de conștientizare asupra necesității conservării durabile a suprafeței forestiere și a copacilor.
Pădurile acoperă o treime din suprafața Pământului și reprezintă o sursă importantă de oxigen. Ele mai sunt numite și plămânii planetei, asigurându-ne viața. În Europa pădurile se extind pe o suprafață de 29%, însă anual sunt defrișate suprafețe întregi pentru scopuri agricole.
România participă și ea tăcută la fenomenul defrișării. Potrivit Greenpeace România, trei hectare de păduri dispar pe oră fiind transformate în cherestea, PAL sau altele. Astfel defrișările duc la emisii de gaze cu efect de seră și, în cele din urmă, la schimbări climatice.
Fenomenul trist al defrișării a devenit acut în ultimii ani în România din cauza comerțului profitabil cu lemn. Apariția drujbelor, a tractoarelor, a tafurilor și a mașinilor buldoexacavatoare a avut consecințe tot mai negre asupra spațiilor forestiere, astfel încât activiștii naturii au venit cu soluții pentru preîntâmpinarea fenomenului. Au fost create numeroase asociații în care susținătorii spațiilor verzi s-au grupat în speranța unei forțe de acțiune cât mai mare. De asemenea s-au implementat și desfășurat numeroase campanii de lobbying prin care s-au obținut uneori crearea unor legi pentru stoparea defrișărilor ilegale, iar alteori doar stabilirea unor planuri de desfășurare a tăierilor în funcție de anumite criterii, cum ar fi vârsta copacilor.
Pentru noi, oamenii, pădurea este ca o mamă bună. Ne oferă ce are ea mai bun: oxigen, plante medicinale, remedii naturale și chiar și hrană. În plus, este un habitat care găzduiește variate specii de animale, păsări și plante care împreună alcătuiesc un sistem ecologic complex, echilibrând resursele planetei. Din aceasta derivă, importanța ei. De aici, s-a născut dorința de protejare și Ziua Mondială a Pădurilor. Pentru fiecare în parte pădurea reprezintă o trebuință și o datorie. Și așa cum ne suntem datori în a ne conserva viața, la fel ne suntem datori și a ne proteja acei factori care ne-o asigură: apa, pădurea, flora, fauna sunt surse ale vieții. Fără toate acestea viața nu ar exista.
Apa, lichid absolut indispensabil vieții, proliferează existența. Fiecare sămânță pornește de la apă. Creierul nostru conține 85% apă, Pământul are 80% apă, lucru care subliniază încă o dată că suntem dependenți de ea.
Ziua Mondială a Apei se sărbătorește anual pe 22 Martie. Țara noastră a decis să adopte sărbătoarea încă din 1993, la un an după inițiativa ONU, din dorința de aduce în prim-plan și de a sublinia importanța conservării durabile, cantitative și calitative a apelor. În decursul acestei zile atât la noi, cât și în lume, în școli și în cadrul diferitelor organizații non-guvernamentale au loc tot felul de activități informative (prezentări, proiecții de filme, experimente) menite să pună în lumină rolul și îndatoririle pe care le avem fiecare în parte pentru conservarea resurselor naturale.
În cadrul Asociației Social Trading Urban Place (S.T.U.P.) primul proiect inițiat a fost cel de colectare urbană a uleiului și a grăsimilor alimentare de uz casnic în vederea protejării resurselor de apă și nu numai, proiect numit Uleiosul. Uleiul alimentar uzat reprezintă un poluant considerabil, care odată aruncat în chiuvetă și în locuri improprii duce la înfundarea și corodarea țevilor de canalizare și la poluarea apei potabile formând o peliculă la suprafața apei, oprind oxigenul să ajungă la viețuitoare și plante. În fapt, este demonstrat că un litru de ulei alimentar uzat aruncat în chiuvetă poate polua până la 1.000.000 de litri de apă potabilă. Un motiv în plus pentru a-l preda în centrele speciale de colectare.
Uleiul alimentar uzat colectat poate fi predat accesând site-ul nostru la secțiunea „Predă Uleiul” sau prin predare personală la unul dintre punctele de colectare din București (Bulevardul Carol 53) sau Iași (Strada Bucium 34, Stradela Grădinari 26, Esplanada Oancea – Strada Hanciuc 20) cu un telefon în prealabil la 0741 027 082 (București și Iași) sau la 0743 780 766 (Iași).
Scris de Oana-Iuliana Ungureanu,
Voluntar S.T.U.P. (Social Trading Urban Place)
